Aș vrea să clarific și să fac o diferențiere între activitatea sportivă intensă și mișcarea necesară pentru supraviețuire.
Există pasionați ai sportului, dependenți de endorfinele pe care le generează corpul atunci când depune un efort susținut. Pentru ei efortul fizic a devenit o dependență, nici nu concep o săptămână fără sport. Fericiții exuberanți pică într-o extremă din care nu-i mai aude nimeni atunci când promovează sportul și orice fel de activitate sportivă. Sunt atât de implicați în ceva-ul acela care le place, încât nu-și mai dau seama că arată ca niște extratereștri pentru prea multă lume. Ceea ce fac și vor să îi îndemne pe toți să facă, tinde să îi pregătească pe ceilalți doar de eșec. Oricum există destule exemple de cazuri duse la extrem în care sportul excesiv duce la degradarea corpului, deci nici prea mult sport nu-i bine.
Există pasionați ai confortului pentru care scara rulantă sau liftul reprezintă chintesența evoluției umane. Nu s-ar deplasa pe jos 20 de minute până la ceva cumpărături, duamneferește să zic sala de sport. Motivul va fi în mod evident lipsa de timp, care poate fi tradusă direct prin a nu face ceva ce nu-ți place să faci. În mod evident încerci să scurtezi timpul alocat pentru ceva ce nu-ți place, fie mergi cu mașina, fie renunți sau amâni redundant deplasarea. Pasionații confortului sunt mai puțin vocali, știu și ei că ceva nu e în regulă cu sedentarismul. Aceștia reprezintă majoritatea din cei pe care începe să îi doară câte ceva, de la o varstă, dacă nu chiar mai devreme de „acea” vârstă.
Să ne delimităm de cele două extreme așa cum se delimitează și dânșii de „căile noastre de mijloc”, încercând să nu arătăm suficiență și dispreț așa cum dau ei exemplu atunci când vorbesc cu oameni care nu arată că se ridică la nivelul importanței pe care o dau dânșii uneia sau alteia dintre modurile de viață pe care le propovăduiesc, excelența în sport versus sedentarismul sau confortul prin orice mijloace.
Propunerea noastră vine pe la mijloc. Să faci mișcare într-un mod care să asigure corpului tău necesarul de mișcare astfel încât să nu te degradezi. Pentru că mișcarea, ca și apa, ca și somnul, ca și alimentația, este necesară supraviețuirii în condiții bune. Un corp care nu este folosit se strică, nu se conservă, se degradează.
Care ar fi calea de mijloc pentru folosirea asta a corpului? Care ar putea fi mișcarea necesară și suficientă pentru a menține corpul la un nivel optim, cel puțin din punctul de vedere al necesarului de mișcare? Sunt o grămadă de articulații într-un corp. Foarte multe dintre ele nu sunt solicitate la amplitudinea maximă pe care ar putea să o efectueze din motiv că nu este nevoie să fie folosite în treburile zilnice. Unele dintre articulații nu sunt folosite mai deloc în cazul unor persoane sedentare. Asta duce la reducerea capacității de mișcare în acele articulații, la atrofierea unei părți a musculaturii din lipsă de implicare, la posibilități de întindere diferite ale unor mușchi care ar trebui să poată să se întindă la fel (ex. și la piciorul stâng și la piciorul drept), la asimetrie corporală în cazul unor poziții vicioase, asimetrice (vezi statul incorect la birou, condusul dărâmat pe cotieră în care coloana și bazinul iau și mențin poziții atipice). La rândul lor, asimetriile duc la alte belele. Dacă te apuci să identifici diverse cauze ale bolilor ai să descoperi că, foarte multe dintre ele, au și o au legătură dovedită cu diverse asimetrii corporale.
În cazul în care aloci timp redresării corpului tău, ceva prin care să-l mobilizezi astfel încât să refaci simetria, cu siguranță că o să-ți fie mai bine. Corpul tău este o mașină de reparat, doar că pentru reparat are și el nevoie de atenție. Tu ai nevoie de atenție, ai nevoie să aloci timp pentru tine. Culmea este că ambele extreme de “pasionați”, ai sportului sau ai confortului, sunt de acord cu această remarcă. O interpretează ei ușor diferit, dar ce mai contează, totul e să avem o pornire comună! Așa că, ori te apuci de streching sau Yoga cu meditații în poziții drăgălașe, ori că te duci la un fotbal și smucești membrele în toate direcțiile, ori că înoți jumătate de oră, toate o să te ajute în ideea necesarului de mișcare astfel încât să nu te degradezi.
Te poți motiva urmărind un obiectiv sau te poți motiva fugind de o problemă, tu știi ce te stimulează mai bine. Le poți gândi pe amândouă, în fond poți să ameliorezi durerile de spate facând niște exerciții specifice (asta ar însemna să fugi de durere) dar și să te gratulezi cu o amandină pentru minim jumătate de oră pe care ți-ai alocat-o pentru ceva mișcare cu transpirație (asta ar însemna ori că o faci pentru o amandină, ori că o faci ca să meriți o amandină, alege tu cum sună mai bine pentru tine – poate ceva mai scump mărește implicarea – o geantă de rafie de la Luis Vuiton?) 😊
Poți să pui problema și altfel: eu pot mânca oricât și orice și, proporțional cu mâncatul, trebuie să depun efort/transpirație ca să stimulez corpul să consume ceea ce am mâncat. Fă tu calculele și vezi cât ar trebui să manânci comparativ cu cât te miști! Bineînțeles că fiecare corp este diferit, unii au arderi mai puternice ca alții. Tu fă calculul pentru tine iar apoi stabilește-ți niște obiective. După o vreme adaptează-le… lucrează cu tine, acordă-ți atenția pe care o meriți!
Ce zici, meriți?
Fă-o, ca să merite! 😊
Și dacă momentan n-ai nici o idee, hai la noi ca să te inspirăm un pic!
PS: Facem și masaj.