Corpul este un recipient umplut cu fluide mai mult sau mai puțin “omogenizate”. Întrucât o explicație știintifică nu funcționează ca un îndemn, vreau să încerc o explicație de natură să ajungă la mintea ascultătorului și să-i dea un șut în curul creierului reptilian. În paranteză fie spus, despre explicația științifică, aceasta: “nu merge, adicătelea este uitată de la mână până la gură; sau este reinterpretată într-un mod în care se aseamănă cu ceva ce ascultătorul știe bine și îi place; sau nu place ascultatorului și atunci acesta alege să o uite. Sau pur și simplu acesta nu este pregătit să audă, așa cum gospodinele cu centura neagră la gătit, cele din categoria survaiver în comunism, nu sunt pregătite să audă că se poate face mâncare bună și fără să pui făină în orice sos de mâncare și se poate face supă mișto și fără să fierbi carnea în zeamă.”
Până la urmă este mai puțin important de ce nu merge, eu cred că este mai important să ajungă o explicație care să îl facă pe om să acționeze într-un mod care să îi facă lui bine. Pentru că cel mai bine îți faci ție chiar tu, iar corpul tău e special antrenat să se facă bine. Chiar și ăștia care declară că te repară ei, de fapt îți arată doar calea prin care tot tu te repari. Așa că o să mă lansez într-o explicație ușor militantă.
Un recipient așa cum este corpul nostru conține o grămadă de fluide. O să abordez acum doar din punct de vedere mecanic acest fapt. Accelerația gravitațională, chemarea pământului, o să tragă de toate fluidele astea să le aducă jos. Cam ca atunci când ai o haină leoarcă de apă și o scoți din lighean la scurs. Acest lucru îl aplică de muuuuuultă vreme pământul cu toți moșii și stramoșii noștri, ieri, astăzi și o va face și mâine și în veacul vecilor, și o face cu atâta conștiinciozitate încât corpul/recipientul, în marea lui artă și șmecherie, s-a adaptat să reziste și sa optimizeze fluidele astea la toate nivelurile din corp, în ciuda chemării pământului. Adică să le țină așa cum îi trebuie corpului astfel încât să se simtă bine, să răspundă optim cerințelor de tot felul.
Acum să nu-ți închipui că face asta pe gratis. Nimic nu-i pe gratis, totul e cu efort și disconfort. Secretul va fi întotdeauna să transformi efortul și disconfortul în ceva plăcut, dar poate detaliem asta altă dată. Revenind la metoda de plată, ne naștem cu inconștienta nevoie de mișcare, practicăm mișcare din copilărie, majoritatea cu mare plăcere. Uită-te cum se agită și aleargă copiii ca bezmeticii sau privește o aliniere de la școala primară, nu stă nici unul mai mult de 2-3 secunde nemișcat când li se spune să stea nemișcați. Suntem unii care nu am făcut decât ce ni s-a impus la orele de sport, însă, cei mai mulți dintre noi, ne agităm ca niște pepsiuri în prima treime a vieții.
Pe la a doua treime ne apucă filozofia și pragmatismul (fără ca măcar să știm ce-i aia) și fără un “da’ de ce?” în minte nu ne mai lansăm în a face mișcare. Despre a treia treime, merg pe o statistică personală și risc să spun că 90% dintre noi ne motivăm mai repede cu o mâncărică decât cu o transpirație mică.
Nici măcar nu cred că e de mirare, mai citește o dată cu glas tare fraza anterioară și vezi și tu cum sună!
Numai că “transpirația” aia era prețul pe care îl plăteai în primele două treimi de viață pentru echilibru din punct de vedere al optimizării fluidelor în corpul tău. Ca să fie clar, nu vorbesc aici de mersul pe jos la plimbare, vorbesc despre transpirație de măcar vreo 10 minute, preferabil după ce ai făcut o încălzire, ca să nu te bulești.
Agitând toate membrele, preferabil în toate direcțiile și folosind toate articulațiile (diverse sporturi), făcând să crească ritmul inimii, implicit viteza sângelui și a lichidului limfatic prin tine (inclusiv transportul alimentelor și apei prin organele interne – aceia care transpiră sunt mai puțin constipați și la propriu și la figurat), corpul era ținut alimentat cu tot ce îi trebuia ca să facă față cerințelor, ca să fie energizat.
Somnul este de fiecare dată o binecuvântare când vine în urma unei oboseli fizice, nu-mi spune că nu ai gustat asta niciodată că te fac ipocrit. Deci fluidele sunt împroșcate în toate cotloanele inclusiv din locuri în care sângele se împrospătează mai greu, căci pentru halbere sau sportul gătitului nu-i nevoie de umfli bicepsul la maxim și, în afară de faptul că se atrofiază și scade fibra musculară, mai rămâne și sânge stagnând sau mișcându-se extrem de încet, conservând toxine.
Acestea fiind spuse am să închei brusc cu lozinca foarte la modă: “Stai acasă! – cuminte dacă se poate și nu te agita” Lasă sângele și limfa să stagneze, ascultă civiincios și cu smerenie știrile alea proaste că sigur atmosfera pe care o generează în capul tău nu-i vina ta, e doar a lor. Și dacă asta te liniștește, e ok. Ești în vârful civilizat al lanțului trofic, un model de civism cultivat, la curent cu toate căcaturile. Numără-ți cu atenție vuvecșii sistemului imunitar, sau ce a mai rămas din ei în urma traiului confortabil, și dozează-i să-ți ajungă… că o să ai nevoie. Relax, oricum când vin extratereștrii tot cu furnicile o să ia legătura, o să le povestească ele despre noi, numai de bine… cam cum vorbim noi despre dinozauri.
Amin-leluia!